de Valeria CACENCO
Privirea omului e circumspectă, ocolitoare sau directă
De multe ori îți dă fiori, o încojori
Dacă privești în ochi sau ești privit
În minte se petrece un haos nemaiîntâlnit
Dacă cunoști un om îl tot privești
Și astfel tu încerci ca să-l cunoști, ghicești
Cu presupuneri și priviri pe-ascuns, nu e de-ajuns,
Tu trebuie să vezi ce poate și ce vrea, nu e de-ajuns privirea.
Privirea omului i-atâta de pătrunzătoare
Că-ți dă fiori de ghiață pe spinare
De multe ori vezi că ești privit, devii așa mai fâstâcit,
Chiar de este enervat sau supărat, te lași privit, analizat.
Atâtea stări, trăiri, ascund privirile din ochii noștri
Încât putem în-același timp să fim atât de blânzi sau monștri,
Învăluim pe cei din jur cu o privire caldă, iubitoare,
Dar tot atat de bine știm să aruncăm priviri săgetătoare.
În anul 2012 în cadrul Campaniei „Oamenii Deltei 2012” s-a reușit a se mijloci un sprijin material din partea Consiliului Județean Tulcea pentru tipărirea unui volum de poezii și proză a d-nei Valeria Cacenco, localnică a satului Caraorman, comuna Crișan – Delta Dunării.
