Ziua națională a României a fost între anii 1866 -
1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948 -1989 ziua de 23
august. Prin
legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion
Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1
august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională
și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată
de Constituția României din 1991, art. 12, alineatul 2. Opoziția
anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei
de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în
stenogramele dezbaterilor parlamentare.
La 1 decembrie 2014 se împlinesc 96 de ani de
la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.
DEŞTEAPTĂ-TE
ROMÂNE!
Deşteaptă-te,
române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum
ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n
aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De
fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse
iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români
din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi
în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi,
cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!
Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei
Mureşanu (1816-1863), poet, ziarist, traducător, un
adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Muzica a fost compusă de Anton Pann
(1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale
de muzică.
